• Asa cum am mai spus, dispunem de un potential care ne poate ajuta in viata de zi cu zi si care se manifesta sub forma ideilor. Putem fi niste fiinte exceptionale si putem realiza absolut tot ce ne dorim cu adevarat. Din suma de inteligente multiple cel putin in una putem deveni extraordinari. Asa cum spune Biblia “cere si ti se va da”, la fel pentru a putea primi trebuie mai intai sa cerem si sa vrem acel lucru,

• Nu ni se acorda in viata doar o singura sansa. In fiecare moment avem oportunitatea ca viata noastra sa se schimbe in mod radical. In fiecare noua zi incepem din nou sa traim, si astfel o noua ocazie de a schimba ceva se iveste, o noua ocazie de a face lucrurile mai bine. Tot ce trebuie sa facem este sa cautam aceste ocazii si sa iesim in intampinarea sansei pentru ca ea nu ne va bate niciodata la usa.

• Oportunitatile nu vor veni spre noi daca noi stam pur si simplu si nu facem decat sa asteptam. Intotdeauna cei care descopera ceva, cei care obtin rezultate extraordinare intr-un anumit domeniu fac mai mult decat sa astepte. Se antreneaza zilnic, se pregatesc mental pentru a gasi o oportunitate iar atunci cand ea apare se dedica 100% cu calm, ambitie si seriozitate. Ceilalti se multumesc cu firmiturile care cad de pe masa si pe plang ca viata nu e dreapta cu ei.

• Un sportiv de performanta se antreaza ani de zile inainte de a obtine o medalie. Se antreneaza fizic dar si mental. Iar rezultatele apar atunci cand este absolut convins in sinea lui ca este un campion iar rezultatele din concursuri nu fac decat sa confirme ceea ce el stie deja. Performerii sunt niste oameni obisnuiti, nu sunt plamaditi din alt material decat noi. Ei stiu in schimb sa-si valorifice la maxim extraordinarul potential cu care suntem inzestrati.

• Performerii au invatat in timp sa prinda din zbor toate oportunitatile  care apar, noi ceilalti scapam deseori ocaziile care trec pe langa noi, suntem prea inceti in a lua decizii bune sau pur si simplu ne este teama sa ne asumam riscul de a pierde dar si pe cel de a castiga. De sansa noastra profita intotdeauna altcineva. Sansa daca nu este cautata nu are cum sa fie gasita, este o lege a cauzalitatii iar decizia de a ne folosi potentialul ne apartine in totalitate.

Sa nu permitem nimanui sa ne faca prosti, sa ne insulte inteligenta. Mintea umana este asemeni unui muschi, daca stim sa-l antrenam devine din ce in ce mai puternic. Mintea umana este asemeni unui diamant, perfect daca stim sa il slefuim. Sa nu permitem nimanui sa ne faca copiii prosti, sa ii limiteze pentru ca mintea invata si copiaza comportamente. Pe poteca pe care ii invatam sa mearga pe aceea isi vor contiua la maturitate drumul. Sa credem in forta noastra si sa incercam sa ne depasim limitele. Sa inoculam copiilor nostri sentimentul de forta si mentalitatea de invigatori. Putem deveni mai inteligeti decat suntem acum, metoda exista ea a fost aplicata de mii de oameni, fiecare om de succes a aplicat aceasta metoda si a reusit. Ea consta in descoperirea resurselor pe care omul nu le foloseste niciodata. E greu pana luam hotararea sa mergem pe drumul dezvoltarii personale dar e si mai greu daca ramanem si ne limitam la o viata banala si mediocra. Factorul einstein si trezirea gigantului intelectual din noi ne deschid perspective pe care nici nu le banuim. Rezultatele vor aparea cu siguranta e vorba doar de o perioada de timp in care noi sa ne dedicam studiului si exercitiilor.

Cat de mult vrem sa investim in dezvoltarea personala ? Vrem sa ne descatusam potentialul si resursele nebanuite ?  

Ia un cronometru si porneste-l, priveste si mediteaza la faptul ca secundele trec si nu se opresc niciodata. Timpul trece pe langa noi, iar noi suntem coplesiti de probleme care vin si nu se opresc niciodata, o problema rezolvata este urmata de altele, intram intr-un cerc vicios din care ne e greu sa iesim.

Acum urmeaza momentul nostru de curaj. Opreste cronometrul. Opreste timpul din goana lui nebuna pentru un moment. Lasa toate gandurile si toate problemele suspendate, pentru cateva minute ele nu mai exista. Respira adanc si relaxat. Ca si cum o greutate enorma iti este luata de pe piept. Felul in care respiram determina nivelul de energie de pe tot parcursul zilei. Privarea de oxigen a creierului duce la stres, tensiune si oboseala. Respira pana simti ca te reincarci cu energie, ca nivelul stresului este redus. Cauta-te pe tine, acolo in acel loc, cauta sa comunici cu tine, incearca sa te regasesti, cauta cu mintea momente in care ai fost mandru de tine, momente in care ai fost un invingator. Hraneste-te cu acele momente, recheama-le in  mintea ta, retraieste sentimentul de triumf pe care l-ai avut. Pastreaza-l viu, insufletit in tine. Inspira adanc ca si cum aerul care intra in plamani te hraneste si te vindeca, expira la fel de profund ca si cum cu acel expir toate problemele dispar. Gaseste-ti forta interioara si dorinta de a lupta. Resurse nebanuite nu trebuie cautate altundeva, ele au fost si sunt in noi.

Traim intr-o lume care este plina de bucurie si fericire, dar in aceeasi masura plina de durere. Avem de facut deseori alegeri care sa ne plaseze in pozitii mai bune, alteori ne e frica sa riscam si instinctul de conservare ne face sa ne multumim cu ceea ce deja am realizat. Se intampla atunci sa fim multumiti pe moment dar mai tarziu sau la un moment de cumpana in viata noastra sa vedem complet atlfel lucrurile. Sa realizam ca practic am facut o greseala foarte mare in momentul in care nu am luptat pentru visul nostru.

Cei din jurul nostru ne-au descurajat, au facut ca tot ce credeam a fi important sa para o prostie, o copilarie ori noi, ca oameni seriosi, ar trebui sa ne vedem de viata noastra monotona si sa lasam “aventura” altora.

Despre acei altii vreau sa vorbesc, despre cei care desi au avut un esec au mers mai departe si au crezut in visul lor, au continuat sa spere si au trecut repede peste dezamagire. Aceia care au fost nevoiti sa isi sondeze potentialul, sa-si testeze noi posibilitati cautand lucruri cu adevarat importante.

Se spune ca atunci cand te apuci de tenis descoperi muschi pe care nici nu te-ai gandit vreodata ca ii ai. Ii descoperi prin durere, ei nu au fost folositi si te dor pentru ca i-ai solicitat; daca ai lua ca raspuns la un antrenament de tenis prima febra musculara cand toate te dor atunci ar trebui sa renunti, dar febra trece si corpul se obisnuieste cu antrenamentul iar pasii ne duc spre performanta, performanta in raport cu ceilalti sau de ce nu, cu noi insine. De ce nu ar fi asa si in viata. Daca stai la “caldurica” nu iti vei descoperi niciodata adevaratul potential, nu vei sti niciodata de ce esti in stare. Esecul face parte din reusita, esecul este o modalitate de a ne reconsidera strategia si de a ne recalibra efortul si investitia. Fiecare are tendinta sa se supraaprecieze insa adevaratul test al valorii personale vine atunci cand punem ideile in practica, atunci vedem cum ne percep ceilalti, ei ne dau feed-back-ul si ne ajuta sa ne imbunatatim strategia.

Depinde doar de noi daca avem motivatia sa mergem mai departe sau daca pur si simplu suntem multumiti cu ceea ce avem fara a mai vrea sa trecem la un alt nivel. Pentru noi e important sa evoluam si sa trecem la un alt nivel chiar daca poate nu suntem intotdeauna pregatiti sau nu ne simtim pregatiti insa ce cred eu ca nu trebuie sa facem este sa traim permanent cu intrebarea: “Ce ar fi fost daca…”

Cred ca e timpul actiunii si cred ca avem nevoie de un pic de curaj si un dram de nebunie sa incepem ceea ce simtitm ca trebuie sa facem. Restul va veni de la sine pe drumul spre indeplinirea unui vis. Un drum cu suisuri si coborasuri dar care ne duce in final acolo unde ne dorim noi.

Inspirata dupa cartea lui Robert K. Cooper (atat acest post cat si cele care vor purta acelasi titlu)